Din umbra performanţei 

Pentru a putea ajunge la asemenea performanţe, antrenorii fac „recrutarea” elevelor de la o vârstă foarte fragedă. La trei, patru ani trebuie să începi drumul spre performanţă, dacă vrei să ajungi şi tu „acolo sus”. Desigur, nimeni nu te obligă să urmezi acest sport, dar imaginile de la competiţii care prezintă tinere pline de graţie şi cu o atenţie deosebită pentru detaliu, te face să îţi doreşti să fii şi tu ca ele, să te admire şi pe tine o ţară întreagă.

O dată pornit pe acest drum, ceea ce urmează este efort, muncă, curaj şi, poate de cele mai multe ori, un dram de nebunie pentru a merge mai departe. Antrenamentele dure nu ţin cont de vârstă sau de accidentări, pentru că în sinea ta ştii că dacă vrei să ajungi „sus” trebuie să munceşti foarte mult.

Dieta este esenţială, după cum ţi se spune tot timpul, nu poţi reuşi dacă nu ai grijă la câte calorii consumi, chiar şi cu fiecare înghiţitură de apă, necontând faptul că poate munceşti mult mai mult decât ar fi normal la o asemenea vârstă.
Antrenamentele pe care le faci nu ţin cont de vânătăi, de rănile din palme, sau de durerile de genunchi sau spate, trebuie să te concetrezi, să treci peste durere şi să încerci să depăşeşti limitele gravitaţiei în elementele pe care le înveţi. Copilăria îţi este un circuit între şcoală, antrenamente şi somn, iar atunci când este vacanţă, cantonamentele şi antrenamentele din zori până seara târziu au grijă să nu îţi mai lase timp de … plictiseală.

În final, poate unul dintre motivele pentru care multe tinere renunţă, care nu este nici dieta, nici efortul fizic, este tratamentul antrenorilor. În unele cazuri, acei antrenori, lipsiţi de simţul pedagogic, îşi varsă nervii pe fetele care la doar câţiva anişori sunt adevărate cutiuţe pline de energie şi graţie.

Dar totuşi, acel dar totuşi nostalgic, care te face să îţi mai doreşti să fii în sala de antrenament, să mai simţi mirosul de magneziu în palme şi să atingi solul încă o dată, acea stare de spirit îţi dă puterea să mergi mai departe în speranţa unei performanţe olimpice, dacă nu în sport, atunci cu siguranţă în viaţă. 

Andreea Gherle